Cel puţin 1 din 4 femei traiesc experienţa violenţei domestice macar o data in viaţă, 1 din 10 femei sunt agresate in familie cel putin o data/an.
Mai puţin de jumătate din toate incidente sunt raportate la poliţie.
In UK, in fiecare minut se primeste un apel ce reclama violenţa domestica.
Marea majoritate a victimelor violenţei domestice sunt femei şi copii.
Femeile sunt de cele mai multe ori victimele formelor severe de violenţă şi abuz sexual.
Mai puţin de jumătate din toate incidente sunt raportate la poliţie.
In UK, in fiecare minut se primeste un apel ce reclama violenţa domestica.
Marea majoritate a victimelor violenţei domestice sunt femei şi copii.
Femeile sunt de cele mai multe ori victimele formelor severe de violenţă şi abuz sexual.
Conceptul de violenţă intrafamilială (domestică) a apărut în anii '70 pentru a defini violenţa bărbaţilor şi abuzul asupra partenerei (femeia adultă). Azi este acceptat faptul că violenţa conjugală implică diferite forme de agresiune: agresiune (fizică şi sexuală) şi abuz (psihologic şi economic).
Violenţa domestică este un "stil" de viaţă bazat pe un tratament violent şi pe abuz şi niciodată nu implică un incident ocazional.
Potrivit Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (Viena, 1993) violenţa asupra femeilor cuprinde următoarele aspecte (fără a se limita la acestea):
- violenţa fizică, sexuală şi psihică produsă în cadrul familieibătăile, violenţa legată de diverse forme de exploatare, abuzul sexual asupra copiilor de sex feminin, violul marital, mutilarea genitala a femeii.
- violenţa fizică şi psihică apărută în cadrul comunităţii.violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, in institutiile educative, traficul de femei şi prostituţia forţată.
- violenţa fizică, sexuală şi psihică săvârşită sau protejată de instituţiile statului.
Violenţa domestică este un "stil" de viaţă bazat pe un tratament violent şi pe abuz şi niciodată nu implică un incident ocazional.
Potrivit Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (Viena, 1993) violenţa asupra femeilor cuprinde următoarele aspecte (fără a se limita la acestea):
- violenţa fizică, sexuală şi psihică produsă în cadrul familieibătăile, violenţa legată de diverse forme de exploatare, abuzul sexual asupra copiilor de sex feminin, violul marital, mutilarea genitala a femeii.
- violenţa fizică şi psihică apărută în cadrul comunităţii.violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, in institutiile educative, traficul de femei şi prostituţia forţată.
- violenţa fizică, sexuală şi psihică săvârşită sau protejată de instituţiile statului.
Violenta impotriva femeii include si violarea drepturilor femeilor ca drepturi ale omului in situatii de conflict armat, in special crimele de razboi, violul, sclavia sexuala si constrangerea de a ramane insarcinata si de a naste copii, precum si sterilizarea fortata, avortul fortat, constrangerea de a folosi pilule contraceptive, uciderea pruncilor de sex femeiesc si selectia sexuala prenatala."
Conform "Declaratiei pentru eliminarea tuturor formelor de violenta impotriva femeilor" a ONU, adoptata in 1993, violenta domestica este definita ca fiind orice act prin care se produc daune fizice, sexuale, psihice sau suferinte femeilor, incluzand amenintarea cu asemenea acte, coercitia sau privarea de libertate, indiferent daca se produc in spatiul public sau privat. Generic, violenta domestica reprezinta orice manifestare care induce, intr-o relatie, frica de partener, prin care cel violent controleaza comportamentul celui agresat.
Violenta domestica nu depinde de conditia sociala, de educatie, de rasa, religie sau orientare sexuala. Oricine poate deveni victima.
Daca violenta domestica nu a fost mediatizata in Romania nu inseamna ca nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptata ca atare ca ceva normal intr-o casnicie. Asa ca putem vorbi despre violenta intrafamiliala ca mit din mai multe puncte de vedere:
Conform "Declaratiei pentru eliminarea tuturor formelor de violenta impotriva femeilor" a ONU, adoptata in 1993, violenta domestica este definita ca fiind orice act prin care se produc daune fizice, sexuale, psihice sau suferinte femeilor, incluzand amenintarea cu asemenea acte, coercitia sau privarea de libertate, indiferent daca se produc in spatiul public sau privat. Generic, violenta domestica reprezinta orice manifestare care induce, intr-o relatie, frica de partener, prin care cel violent controleaza comportamentul celui agresat.
Violenta domestica nu depinde de conditia sociala, de educatie, de rasa, religie sau orientare sexuala. Oricine poate deveni victima.
Daca violenta domestica nu a fost mediatizata in Romania nu inseamna ca nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptata ca atare ca ceva normal intr-o casnicie. Asa ca putem vorbi despre violenta intrafamiliala ca mit din mai multe puncte de vedere:
- ca despre o "poveste" cu care s-au intalnit femeile aproape dintotdeauna in relatiile familiale si pe care au acceptat-o vrand-nevrand pentru ca nimeni nu le credeea sau nu le ajuta in vreun fel;
- sau ca despre un lucru acceptat ca "legenda" de o societate care a privit familia ca pe un mediu in care nu poate interveni, privind violenta in familie ca pe un lucru asa zis normal.
- sau ca despre un lucru acceptat ca "legenda" de o societate care a privit familia ca pe un mediu in care nu poate interveni, privind violenta in familie ca pe un lucru asa zis normal.
Violenţa se poate manifesta ca:
- agresiune fizicã: împingeri, pãlmuiri, loviri cu/ de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, sugrumare, etc.
- agresiune fizicã: împingeri, pãlmuiri, loviri cu/ de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, sugrumare, etc.
- violenţã verbalã: umiliri şi critici jignitoare, înjurãturi, batjocorire, ameninţãri cu bãtaia, cu omor ori sinuciderea
- agresiune sexualã, de exemplu: constrângere la activitãţi sexuale nedorite, provocarea durerii, lovirea organelor sexuale, etc.
- violenţã economicã: interzicerea de a lucra, sau de avea bani proprii, şantaj cu banii
- înfricoşare prin distrugerea obiectelor de valoare ale femeii sau a obiectelor din casã, ameninţare cã o sã ia copii, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vinovãţie în partenerã
- izolare: bãrbatul hotãrâşte ce poate sã facã femeia şi ce nu, cu cine se întâlneşte, cu cine se împrieteneşte
Femei din lumea intreaga continua sa sufere, cu o estimare ce variaza de la 20% pana la 50% de la o tara la alta.Intre 20% si 50% din femei au avut parte de violenta fizica din partea unui partener intim sau a unui membru din familie, iar aproximativ de la 10% pana la 25% din femei au raportat fiind fortate sa intretina relatii sexuale cu partenerul lor intim. Cateva tari au inceput sa creeze legi impotriva violului marital. Aceste tari includ: Australia, Austria, Barbados, Canada, Cyprus, Denmark, the Dominican Republic, Ecuador, Finland, France, Germany, Ireland, Mexico, Namibia, New
Zealand, Norway, the Philippines, Poland, Russia, South Africa, Spain, Sweden,
Trinidad & Tobago, the United Kingdom and the United States of America.
Suicidul este de 12 ori mai probabil de a fi infaptuit de o femeie care a fost abuzata, fata de o alta femeie care nu a fost. In Statele Unite de la 35% pana la 40% dintre femeile are au fost abuzate se sinucid. In Sri Lanka numarul de sinucideri ale femeilor cu varste cuprinse intre 15-24 ani este de 55 de ori mai mare decat numarul de morti pricinuite de sarcina si nastere.
Zealand, Norway, the Philippines, Poland, Russia, South Africa, Spain, Sweden,
Trinidad & Tobago, the United Kingdom and the United States of America.
Suicidul este de 12 ori mai probabil de a fi infaptuit de o femeie care a fost abuzata, fata de o alta femeie care nu a fost. In Statele Unite de la 35% pana la 40% dintre femeile are au fost abuzate se sinucid. In Sri Lanka numarul de sinucideri ale femeilor cu varste cuprinse intre 15-24 ani este de 55 de ori mai mare decat numarul de morti pricinuite de sarcina si nastere.
Violenţa domestică este o problemă socială gravă şi într-o anumită măsură ascunsă. Conform legislaţiei norvegiene, orice formă de violenţă este interzisă şi reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Violenţa şi abuzul în cadrul familiei şi cuplurilor este o problemă foarte gravă şi are multe efecte asupra celor afectaţi. Violenţa domestică este inacceptabilă şi trebuie să ia toate măsurile pentru prevenirea şi combaterea acesteia.
În noiembrie 1999, a fost lansat un plan guvernamental de acţiune pentru violenţa împotriva femeilor. Acest plan a fost direcţionat înspre violenţa în sfera privată, mai specific definit ca violenţă împotriva femeilor.
În aprilie 2003, a fost prezentat Raportul nr. 29 (2002 – 2003) către Storting, cu privire la obligaţiile vieţii de familie şi a părinţilor. În capitolul şase al documentului, se subliniază în mod special violenţa domestică. În decembrie 2003, o comisie numită de guvern a prezentat Raportul Oficial Norvegian 2003:31 numit Dreptul la o Viaţă fără Violenţă.
În iunie 2004, a fost implementat Planul de Acţiune împotriva Violenţei Domestice. Acest plan menţionează 30 de măsuri în vederea realizării următoarelor obiective principale:• Îmbunătăţirea nivelului de cooperare şi cunoaştere în cadrul serviciilor de sprijin;• Atenţia crescândă faţă de violenţa domestică şi prevenirea acesteia prin schimbarea de atitudine;• Asigurarea că victimele violenţei domestice primesc ajutor, protecţie şi sprijin adecvat;• Întreruperea spiralei violenţei prin consolidarea programelor de tratament pentru autorii violenţei domestice.
Măsurile cuprinse în planul de acţiune includ sprijin pentru un program naţional de trei ani “Copii care trăiesc cu violenţa în familie” şi se acordă atenţie autorilor violenţei domestice.
În ianuarie 2004, a fost înfiinţat Centrul Norvegian de Studii privind Violenţa şi Stresul Traumatic. Scopul acestui centru este să dezvolte, să menţină şi să răspândească cunoştinţe şi experienţă care pot ajut la prevenirea şi reducerea impactul social şi asupra sănătăşii a violenţei şi stresului traumatic. Cele mai importante activităţi ale centrului cuprind consolidarea cercetării, dezvoltării, educaţiei şi competenţei, consultarea şi supravegherea precum şi răspândirea de informaţii.
Norvegia are aproximativ 50 de adăposturi care le oferă protecţie femeilor şi copiilor abuzaţi fizic. Multe din aceste adăposturi sunt înfiinţate şi administrate de grupuri neguvernamentale de femei. Aceste adăposturi sunt finanţate de autorităţile locale şi ale statului. Autorităţile locale alocă 20 la sută din fonduri pentru fiecare adăpost, iar Statul oferă restul de 80 la sută. În Norvegia există circa 17 centre de asistenţă a victimelor incestului. Aceste centre sunt finanţate în acelaşi mod.
Numărul femeilor imigrante care cer ajutor de la adăposturi a crescut în ultimii ani. În 2004, aproximativ 48 de procente dintre persoanele care utilizau aceste adăposturi erau imigranţi. Aceste femei şi copiii lor se află adeseori într-o situaţie extrem de vulnerabilă. S-au făcut eforturi pentru oferirea de servicii specifice nevoilor acestora în cadrul centrelor de criză. Guvernul a implementat planuri de acţiune pentru combaterea căsătoriilor cu forţa şi a mutilării organelor genitale ale femeilor.
În 2002, a fost instituit un post de coordonator pe probleme de violenţă familială în fiecare birou districtual de poliţie din Norvegia, menit să susţină eforturile poliţiei de prevenire a violenţei domestice.
În Norvegia, atacurile care implică violenţa în sfera privată sunt anchetate în cadrul dispoziţiilor generale din Codul Penal. Victimele violenţei sexuale sau domestice pot primi asistenţă juridică gratuită. Această dispoziţie se aplică femeilor abuzate de soţi sau de concubini şi prostituatelor. În 1988, a fost introdusă urmărirea necondiţionată în justiţie în cazurile de violenţă domestică. O astfel de infracţiune poate fi prezentată în faţa curţii judecătoreşti chiar dacă victima îşi retrage plângerea oficială. Un alt instrument eficient de combatere a violenţei împotriva femeilor se găseşte în dispoziţiile Legii Procedurilor Penale, care stipulează că unui individ i se poate interzice să intre într-un anumit spaţiu sau să contacteze o anumită persoană dacă există motive să se creadă că îi va încălca acesteia dreptul la linişte şi intimitate.
În noiembrie 1999, a fost lansat un plan guvernamental de acţiune pentru violenţa împotriva femeilor. Acest plan a fost direcţionat înspre violenţa în sfera privată, mai specific definit ca violenţă împotriva femeilor.
În aprilie 2003, a fost prezentat Raportul nr. 29 (2002 – 2003) către Storting, cu privire la obligaţiile vieţii de familie şi a părinţilor. În capitolul şase al documentului, se subliniază în mod special violenţa domestică. În decembrie 2003, o comisie numită de guvern a prezentat Raportul Oficial Norvegian 2003:31 numit Dreptul la o Viaţă fără Violenţă.
În iunie 2004, a fost implementat Planul de Acţiune împotriva Violenţei Domestice. Acest plan menţionează 30 de măsuri în vederea realizării următoarelor obiective principale:• Îmbunătăţirea nivelului de cooperare şi cunoaştere în cadrul serviciilor de sprijin;• Atenţia crescândă faţă de violenţa domestică şi prevenirea acesteia prin schimbarea de atitudine;• Asigurarea că victimele violenţei domestice primesc ajutor, protecţie şi sprijin adecvat;• Întreruperea spiralei violenţei prin consolidarea programelor de tratament pentru autorii violenţei domestice.
Măsurile cuprinse în planul de acţiune includ sprijin pentru un program naţional de trei ani “Copii care trăiesc cu violenţa în familie” şi se acordă atenţie autorilor violenţei domestice.
În ianuarie 2004, a fost înfiinţat Centrul Norvegian de Studii privind Violenţa şi Stresul Traumatic. Scopul acestui centru este să dezvolte, să menţină şi să răspândească cunoştinţe şi experienţă care pot ajut la prevenirea şi reducerea impactul social şi asupra sănătăşii a violenţei şi stresului traumatic. Cele mai importante activităţi ale centrului cuprind consolidarea cercetării, dezvoltării, educaţiei şi competenţei, consultarea şi supravegherea precum şi răspândirea de informaţii.
Norvegia are aproximativ 50 de adăposturi care le oferă protecţie femeilor şi copiilor abuzaţi fizic. Multe din aceste adăposturi sunt înfiinţate şi administrate de grupuri neguvernamentale de femei. Aceste adăposturi sunt finanţate de autorităţile locale şi ale statului. Autorităţile locale alocă 20 la sută din fonduri pentru fiecare adăpost, iar Statul oferă restul de 80 la sută. În Norvegia există circa 17 centre de asistenţă a victimelor incestului. Aceste centre sunt finanţate în acelaşi mod.
Numărul femeilor imigrante care cer ajutor de la adăposturi a crescut în ultimii ani. În 2004, aproximativ 48 de procente dintre persoanele care utilizau aceste adăposturi erau imigranţi. Aceste femei şi copiii lor se află adeseori într-o situaţie extrem de vulnerabilă. S-au făcut eforturi pentru oferirea de servicii specifice nevoilor acestora în cadrul centrelor de criză. Guvernul a implementat planuri de acţiune pentru combaterea căsătoriilor cu forţa şi a mutilării organelor genitale ale femeilor.
În 2002, a fost instituit un post de coordonator pe probleme de violenţă familială în fiecare birou districtual de poliţie din Norvegia, menit să susţină eforturile poliţiei de prevenire a violenţei domestice.
În Norvegia, atacurile care implică violenţa în sfera privată sunt anchetate în cadrul dispoziţiilor generale din Codul Penal. Victimele violenţei sexuale sau domestice pot primi asistenţă juridică gratuită. Această dispoziţie se aplică femeilor abuzate de soţi sau de concubini şi prostituatelor. În 1988, a fost introdusă urmărirea necondiţionată în justiţie în cazurile de violenţă domestică. O astfel de infracţiune poate fi prezentată în faţa curţii judecătoreşti chiar dacă victima îşi retrage plângerea oficială. Un alt instrument eficient de combatere a violenţei împotriva femeilor se găseşte în dispoziţiile Legii Procedurilor Penale, care stipulează că unui individ i se poate interzice să intre într-un anumit spaţiu sau să contacteze o anumită persoană dacă există motive să se creadă că îi va încălca acesteia dreptul la linişte şi intimitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu